În timpul sarcinii m-am documentat despre tot ceea ce înseamnă dezvoltarea copilului și evoluția lui după naștere, nașterea și alăptarea, îngrijirea nou-născutului și toate subiectele care credeam că trebuie neapărat să le cunosc înainte de a naște. La fel de important mi s-a părut să fiu la curent cu tot ceea ce spune cadrul legislativ despre femeia însărcinată care muncește, precum și despre întoarcerea proaspetei mame la muncă. În tot acest volum enorm de informații noi am știut cu certitudine că voiam să alăptez și eram dispusă să fac tot ce era necesar pentru a reuși, pentru a-i oferi copilului meu ceea ce am considerat că este mai bun, laptele matern.

Nașterea nu a fost chiar cum mi-am dorit-o, dar cu toate dificultățile întâmpinate m-am bucurat că am născut natural și am fost fericită că mi-am pus fetița la sân din primele clipe de viață. Startul în alăptare mi-a părut un succes în ciuda nașterii dificile. În Luxemburg, țara în care am devenit mamă, copilul este pus pe pieptul celei care îi dă viață încă din primele momente după ce vine pe lume.

Până la urmă, alăptarea s-a dovedit a fi mai dificilă decât am crezut, mai complicată decât a părut la început, dar am reușit să trecem cu bine peste momentele dificile și să ajungem să ne bucurăm de minunile alăptatului până când fetița mea a împlinit 2 ani. Pentru a ajunge până aici informațiile acumulate în timpul sarcinii au făcut diferența.

În Luxemburg mamele pot sta acasă cu copilul în concediu de maternitate timp de 2 luni după naștere cu posibilitatea de prelungire până la 3 luni în cazul în care mama alăptează. În continuarea concediului de maternitate mamele pot opta pentru concediul parental. Acesta poate fi de 12 luni part-time sau 6 luni full-time. Mama poate bebeficia de concediu parental în decurs de 5 ani de la nașterea copilului. Dacă alege să se întoarcă la muncă după 2-3 luni sau după 9 luni de la nașterea copilului, aceasta are dreptul la așa numitele „pauze de alăptat”. În 2013, Ministerul Sănătații a editat o broșură destinată femeilor salariate și companiilor, în care explica beneficiile alăptatului, precum și pauzele de alăptat aşa cum sunt ele înscrise în codul muncii.

Conform statisticilor, în Luxemburg 90% dintre proaspetele mame sunt inițiate în tainele alăptatului, însă acest procent scade rapid în primele luni de viață ale bebelușilor. Se consideră că la vârsta de 4 luni doar 45% dintre bebeluși mai sunt alăptați și doar 26% dintre aceștia primesc exclusiv laptele matern. În jurul vârstei de 12 luni doar 11,8% dintre copii mai sunt alăptați. Majoritatea mamelor spun că reluarea activitații profesionale nu le permite să continue alăptarea.

Broșura de care vă spuneam mai sus avea ca principal scop informarea femeilor salariate și a companiilor despre cadrul legislativ privind concediul parental și pauzele dedicate alăptării, ambele încurajând alăptarea prelungită. Pauzele pentru alăptat sunt un drept înscris în lege al proaspetelor mame care își reiau activitatea profesională. Acestea au dreptul la 2 pauze de 45 de minute în cazul în care lucrează cu normă întreagă sau la o pauză de 45 de minute dacă au un job part-time. Pauzele se pot lua la începutul sau la sfârșitul programului de muncă ori pot reprezenta o pauză de 90, respectiv 45 de minute din orarul de muncă. Pauzele pentru alăptat se acordă pe baza unui certificat de alăptare emis de medic.

Paradoxul este că mamele care se întorc la muncă nu sunt protejate prin lege când îşi reiau activitatea profesională. De fapt, angajatorul are posibilitatea să concedieze proaspăta mamă fără a încălca vreo lege. Acesta a fost şi cazul meu. După ce m-am consultat cu un avocat, am înţeles că aş putea apela la sindicat pentru a încerca să îmi fac dreptate, dar aş fi fost ipocrită să îmi investesc energia în demersuri incerte, pentru că nu mi-am dorit să mă întorc la muncă, ci să rămân acasă cu copilul meu pe o perioadă mai lungă de timp. Până la urmă, situaţia era în avantajul meu. Bineînţeles, nu toţi angajatorii aleg această cale, însă au posibilitatea să o urmeze fără ca legea să îi penalizeze în vreun fel.

Când vine vorba despre cum priveşte societatea luxemburgheză alăptatul, cred că situaţia este aproximativ aceeaşi indiferent de ţară. Ca peste tot în lume, în Luxemburg sunt mame care aleg să alăpteze şi să facă eforturi pentru a le oferi copiilor lapte matern pe o perioadă cât mai lungă, dar există şi mame care refuză din start să-şi pună copiii la sân. La fel ca în alte ţări, există mame care profită de fiecare zi pe care legea le-o acordă pentru a rămâne acasă cu cei mici şi mame care se întorc la muncă la 2 luni după naştere. În cel de-al doilea caz, mamele sunt motivate de idea păstrării locului de muncă şi al salariului întreg, superior indemnizaţiei primite de la stat. Până la urmă, alăptarea este o alegere personală, luată în baza motivaţiilor personale. Indiferent de ţară, informaţia este necesară. Fiecare mamă trebuie să aibă acces la informaţie, să fie îndrumată încă din maternitate pentru ca alăptarea să fie un succes, iar cadrul legislativ trebuie să îi ofere posibilitatea de a face alegeri conştiente, în avantajului ei şi al bebeluşului.

Această poveste ne-a fost împărtășită de Flavia Hirișcău, pe care o puteti citi si pe blogul personal www.noidoisibebe.ro