Dacă mă întrebați cum e privită alăptarea în Republica Moldova, vă pot mărturisi: eu mi-am alăptat copilul până la 2 ani și 4 luni, iar acest lucru spune multe. Am avut susținerea soțului, a rudelor și, culmea, chiar și a societății care niciodată nu m-a făcut să mă simt discriminată din acest motiv. Niciodată, dar absolut niciodată nu am simțit că, atunci când alăptam, eram privită cu ochi răi de către cei din jur. Și am alăptat pe unde m-a prins vremea: în parc, în biserică, în microbus/troleibus, la teatru, etc.

Am doi copii. Primul a fost alăptat 7 luni, căci între timp rămăsesem însărcinată și a refuzat sânul. Cel de-al doilea a fost alăptat 2 ani și 4 luni. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea, căci momentele de conectare cu copilul în timpul alăptării, nu poate fi comparat cu nici o altă trăire.

Ambii copii au fost născuți prin cezariană și imediat ce îmi reveneam de pe urma operației, medicul îmi aducea bebelușul ca să-i ofer lapte matern. A fost greu? A fost foarte greu (la primul copil)! Laptele nu venea, copilului îi era foame și plângea, iar eu – plângeam, căci nu știam ce trebuie să fac. În ajutor mi-a venit medicul, care de fiecare dată mi-a arătat cum să poziționez corect copilul la sân și insista ca eu să-l alăptez și să nu-i dau biberonul.

Am mai discutat și cu alte mămici despre acest subiect. Unele au avut parte de același tratament din partea medicilor și a personalului medical, altele însă au fost impuse de situație și, nefiind încurajate să alăpteze copilul, au optat pentru amestec de lapte praf. Eu am fost o norocoasă!

Totuși, pentru a ajuta mămicile și a le încuraja să alăpteze imediat dupa ce au născut și până la minimum un an jumate, în Republica Moldova, în februarie 2015, a fost fondat proiectul Mămica Alăptează (mamicaalpteaza.md), susținut și de către Asociația de Medicină Perinatală din Republica Moldova. Fondatoarele proiectului organizează diverse seminare și workshop-uri pentru gravide și tinere mămici, oferind și consultații gratuite femeilor care nasc la maternitatea Institutului Mamei și al Copilului.

De asemenea, deja de 3 ani, la Chișinău, se dă startul Săptămânii Mondiale a Alăptării (marcată anual în perioada 1-7 august) prin Marșul Alăptării, un eveniment la are participă sute de mame (și tați), împreună cu micuții lor.

Tot ceea ce se întâmplă la noi, mă motivează să cred că viitoarele mame vor opta pentru hrănirea copilului cu sân și nu se vor sfii niciodată să-l alăpteze în public. Eu, la următorii doi copii pe care-i voi avea, așa voi face! 😉

Povestea despre alăptarea În Republica Moldova ne-a fost împărtășită de Anna Casian-Musteaţă- bloggerita la http://www.suntmama.com/